miercuri, 27 aprilie 2016

Povestiri in oglinda - Filosofia Marii



    Cartea poate fi comandata aici : Povestirti in oglinda


 Calatoria la bordul yachtului -scoala Bananec Blues de la Constanta la Neos Marmaras m-a inspirat sa scriu aceasta carte in care sunt prinse nu numai insemnari de calatorie dar si clipe de traire intensa si fortarea limitelor personale. Asa cum spuneam si in prefata :

" Aceasta nu se vrea o carte de filosofie deși titlul ar putea sugera asta. Până la urmă filosofia înseamnă a-ți pune întrebări despre lume și viață și a găsi niște răspunsuri personale la ele, uneori prezentate într-o formă mai elaborată, mai lirică, iar lucrul acesta îl poate face oricine. Alteori e doar o simplă atitudine față de întâmplările vieții. Bineînțeles că erudiția în orice domeniu este dată de noutatea și calitatea ideilor expuse. Așa că, a filosofa nu e o atitudine arogantă, ci cât se poate de umană.
Marea mi-a inspirat acest jurnal de călătorie, eu însă am vrut să dăruiesc și gustul picăturii de suflet arse în acest răstimp. Această carte este o finitudine a unui buchet de fericiri fulgurante, aducând-o la nivelul de împlinire așezată și continuă prin simplul fapt de a vă fi împărtășită. Desigur că eventuala plăcere smulsă cititorului ar fi desăvârșirea prezentului act benevol. Acest dram de fericire este cu atât mai veritabil cu cât el este simbioza între clipele frumoase de încântare și amarul durerii, asezonată deopotrivă cu satisfacția victoriei, dar și cu gustul amar al eșecului temporar.
Călătoria mea la Mecca a durat 9 zile, au fost 700 de mile marine parcurse pe 3 mări și a avut ca punct terminus Grecia, fiind nu doar o inițiere în yachting, ci și o lecție de viață. Și, dacă a ajunge acolo, pe mare, în astfel de circumstanțe sau unele asemănătoare, nu e accesibil pentru toată lumea, aveți la îndemână posibilitatea de a parcurge ideatic și imaginativ acest traseu, citind cartea de față.
Aveți la dispoziție două viziuni diferite despre același subiect care se completează și creionează în oglindă un traseu care se parcurge nu dus – întors, cum probabil v-ați obișnuit, ci de data aceasta dus-dus, nu doar pentru o aprofundare cât mai exactă a temei, ci pentru a arăta că suprapunerea a două perspective asupra aceluiași slot-time de realitate îi oferă mai multă consistență. Aceasta este rolul principal al alăturărilor gen asociativ-creative în societatea în care trăim.
De oriunde veți începe lectura, finalul nu mai este asociat cu ultima copertă, cartea nu se mai termină la ultima pagină ci cu un nou început, de unde și ideea ciclicității vieții și că orice final este de fapt un alt început. De asemeni, perspectiva de a vă alege de unde veți începe lectura seamănă cu libertatea opțiunii în viață, deși inevitabil tot acolo veți ajunge. Așadar, cartea are două începuturi și aparent niciun final, așa că biletul este “one way ticket ”și oferta dublă."




duminică, 17 martie 2013

Certitudini si perfectiune .

            A crede in perfectiune dincolo de o notiune abstracta e deja nebunie. Perfectiunea e plictisitoare atat pentru cel in cauza, cat si pentru cei din jur. De aceea, oamenii sunt atat de diferiti iar misterul vietii e o atractie nu o tinta, cum multi evazivi au inteles. Nici pe Dumneeu nu-l cunosti si nici nu vei ajunge sa-l cunosti, insa, drumul catre el, pe care il strabati zilnic, e definitia credintei .

         Certitudinile nu-ti lasa nimic de facut decat enumerarea lor zilnica. Cautarea, dilema si optiunea fac parte din entropia care mentin omul in viata. Iar perfectiunea asta inseamna starea in care toate in jurul tau sunt certitudini si nu dileme. Iar fericirea si certitidunile nu pot fi conviviale.

       In plus, consensul nu aduce decat o posibila confirmare, pe cand din dezbaterea de idei se nasc intrebari, se intind curiozitati pana la limita intelegerii, se polemizeaza creativ notiuni si se rup limite.

         Convingerea este proiectarea in plan individual a notiunii de certitudine. Convingerea te indeamna la relaxare cognitiva. Actiunile exterioare sunt de fapt reactiuni ale actiunilor noastre, asa ca, omule,  nu te mai detasa de ele ca si cum n-am aveam nicio vina in existenta lor!

marți, 1 ianuarie 2013

Invatam a minti, automintindu-ne






Incercand sa enumar in gand toate afacerile care au success am descoperit ca majoritatea au ceva in comun – ne ajuta sa ne mintim.

            Mergem cu sutele la cinema . Primim niste ochelari pe nas care ne introduc intr-o alta realitate , sunetul surround dat la max ne desensibilizeaza auzul si ne ocupa creierul si apoi, impreuna cu doua sute de floricele care plutesc pe o mare de cola, suntem transpusi intr-o alta lume timp de o ora si ceva.

     Ne alegem tema pacalelii dinainte, iar cele mai mari succese il au pacalelile cele mai evidente : SF, dramele psihologice, groaza. Ne lasam dusi in lumea aceea cu siguranta ca reintoarcerea este facila si fara traume. Oare e chiar asa ?

      Acasa intram pe calculator si fugim de realitate intrand in lumea pe care ceilalti o fac cum vor ei. Majoritatea share-uiesc poze cu mesaje moralizatoare si se “acopera “ cu ele, aceasta fiind singura participare la acest simplu fapt de citeste si intoxica mai departe . Toti ne facem acolo o alta lume , limitata la ceea ce credem ca este mai bun – poze, filmulete, cercuri de excelenta. Facebook-ul le integreaza si le permite suprapunerea lor pe alocuri,  facand acest puzzle din ce in ce mai mare.

            In ciuda avertismentelor cumparam tigari care cica ne calmeaza , pastile care ne linistesc si ne fac sa dormim, bauturi care ne creeaza o stare de beatitudine atificiala si chiar droguri care ne transpun in alte lumi. In spatele tuturor stau afaceri cu profituri imense iar profitul nu e doar un plus profit ci chiar actiunea de a profita de slabiciunea unora.

            Nici cosmeticele nu sunt din alt registru – ne pacalesc ochiul iar ceilalti vad si accepta asta si isi permit sa adore nenaturalul. O groaza de bani curg si in acesta industrie.
Moda cosmetizeaza si ea si, de la fanfaronada prezentarilor fashion – motiv de a te  etala cu noua iubita si masina din parcare si pana la dressing-days in care nu conteaza ce cumperi ci daca are eticheta originala, ne « spala «  de bani de dragul artei.

            Dintr-o simpla apasare de  buton de telecomanda acum esti in jungla printre animalele salbatice , la pescuit in delta, la un meci de K1 sau in bucataria unora si asta cu doar 26 lei pe luna. Poti sa ajungi sa stii a canta corect zumzagagazigazaga ...... bla ,bla.... Fugi de realitate aproape gratuit . Chiar si in pauza de reclame.

            Dupa toate acestea avem pretentia ca nimic nu s-a petrecut , ca suntem aceeasi de altadata , ca privim realist ce e in jurul nostru si ca nimic nu ne poate afecta. Iar paradoxul este ca ne otravim nu numai cu buna stiinta dar si platim pentru asta in beneficiul altora . In plus, sunt sigur  ca cel putin o data se-ntampla ca cei de acolo, din turnul lor de fildes, au ras pe seama prostiei noastre si  pe care ei o traduc in preabunastare. 

 Cateodata ne intrebam de ce triumfa minciuna . Iata de ce  - pentru ca o promovam mintindu-ne pe noi.



sâmbătă, 20 octombrie 2012

E iarasi ziua mea !

      E iarasi ziua mea si din nou ma simt bine. Gandindu-ma mai bine am realizat ca oamenii nu-si serbeaza noua varsta, ci faptul de a fi ajuns pana acolo - deci trecutul. La fel si cu Revelionul sau zilele onomastice . De aceea te si imbie o astfel de zi la bilant si mai putin la planuri de viitor.

     Anul acesta a fost ceva mai special . Nu mi-am mai trimis felicitari ca in copilarie ( vezi postul initial ) ci mi-am daruit un portal. Am devenit in pragul aniversarii ( nu spui a cata e ) portalist - adica un soi de bloger cu aspiratii generaliste. Am dat un alt fagas portalului  GiurgiulMeu.ro si sper ca acesta duce inainte. Eu oricum sunt mandru de el. E o noua realizare, o noua "creatie " asa cum spuneam in editorialul de lansare a acestui portal. De maine contorul se reseteaza si proiectele se numara din nou cu o singura cifra. Sunt deja in mintea mea cateva si sper sa se realizeze toate . E conditia ca altele ( urmatoarele ) sa-si faca aparitia. Si uite-asa, dau impresia ca sfidez timpul si vremurile si ca incerc sa fiu, asa cum spuneam intr-un interviu , "  un om anormal intr-o lume normala " . Cea mai adevarata confirmare ca sunt pe drumul bun mi-a dat-o chiar mama mea care,  stiindu-ma si auzind despre proiectele mele trecute si viitoare , a spus mai in gluma - mai in serios :  " Mama, tu trebuie sa-ti faci un control psihologic ! " .

miercuri, 18 ianuarie 2012

DESPRE GOLICIUNE

         

            In acest spatiu neverosimil de timp pe care il numim viata, apar momente de asteptare pe care nimeni nu le poate evita. Sunt asemeni tunetelor intr-o noapte linistita. Sunt ciudate, imposibile, nelinistitoare si, mai presus de orice, indiferente de toti cei din jur. Poate ca acel momentul de asteptare este fulgurant sau poate eternamente prezent si doar reactivat? Cand apare, ne descoperim si ne contemplam asa cum suntem: goi. Constatand asta,  instinctiv facem asemenea Evei: ne acoperim cum si cu ce putem .Si astfel realizez ca de fapt  lupta unei vieti intregi se converteste in dorinta de a ne proteja contra propriei noastre goliciuni...

           In viata fiecaruia exista un spatiu pe care il umplem cu aerul propriei existente. Pentru unii acest spatiu se umple de cunoasterea lui Dumnezeu (oricare ar fi definitia sa), pentru altii se umple de culori, sentimente, amintiri si chiar  momente sublime..... Marile sentimente se nasc, (de fapt le nastem) si, aproape intotdeauna, vin insotite de durerile unei nasteri adevarate, desi ne produc multa fericire, pentru ca intuim inceputul unei noi vieti interioare, a unei noi etape existentiale, a  unei noi maniere de a percepe realitatea.

            Toti ne acoperim goliciunea. Invatam gresit ca goliciunea este doar sexuala. Am uitat insa strigatul primar, am uitat sa impreunam pielea cu golul sideral, uniti cu toate si separati de nimic. Prefer o viata fara un inger al melancoliei care sa te acopere, pentru ca goliciunea sa-mi fie permanenta, libera si celebra, pentru a nu fi obligat sa trec prin toate etapele machiajului corporal, pierzand ceea ce sunt cu adevarat in ochii celorlalti. Viata este o larga traiectorie a goliciunii catre goliciune. Traiasca goliciunea !

duminică, 25 decembrie 2011

Intamplari intamplatoare

          In viata omului apar o multime de semne . Pe cele mai multe nu le luam in seama , o si mai putina parte din ele ,desi sunt " vazute " , sunt prost decodate asa ca duc spre fundaturi , esecuri sau spre nimic si doar cateva , foarte putinedealtfel,  sunt borna de plecare catre noi actiuni, viziuni , idei .
      
           Astazi , la 3 ani de cand am deschis acest blog  sub egida unei intrebari retorice dar si haioasa  " de n-as fi eu , oare s-ar fi gasit cineva sa fie ca mine ?  " ,  am intalnit aceeasi idee cu doar cateva cuvinte in plus si bineinteles cu o maiestrie evidenta a limbajului caci doar e spusa de Cioran :  "ce sunt , decat  o sansa in infinitele posibilitati de a nu fi fost ! " .  Ce-am inteles eu din aceasta intamplare intamplatoare ?  Am inteles ca traiesc si ca sunt viu si asta pentru ca gandesc . Deci nu sunt doar o vietuitoare si , regasindu-ma prin multitudinea de idei ale altora , prin apartenenta la acest univers de ganduri ,  traiesc deci gandesc ( adica si reciproca ) .

sâmbătă, 24 decembrie 2011

E Craciun ..., mi-e dor de Paste !

       E seara de ajun de Craciun . Toata lumea ne invita sa fim mai buni , sa daruim , sa fim veseli si fericiti . Peste tot e o altmosfera inaltatoare . Ce vom face insa peste 2 zile ? Ne vom reveni din starea de victime ale bombelor calorice ingurgitate, din valurile de lichide cu alcolemie crescuta , din lenea caracteristica, la starea dinainte si de dupa?  Adica vom inceta sa fim mai buni, mai veseli si mai fericiti . Vom fi noi . Vom reveni la statutul de normalitate care presupune pana si existenta unor motivatii pentru a fi oameni . Urmatoarea statie - sarbatoarea de Paste . Vine acusi , cam dupa Revelion. Vom fi mai buni , vom darui , vom fi iar veseli si fericiti in micul nostru univers. Apoi inapoi la angoasele sociale . Si uite-asa,  suntem cum ar trebui sa fim mereu, doar de doua ori pe an : de Craciun si de Paste .
      Imi doresc sa fie Craciun odata cu fiecare rasarit iar spre apusul fiecarei zi sa credem ca e Paste . Dar pana atunci va urez si eu  voua - tuturor copiilor  "de la un an la nouazeci si doi "  , din micul meu Univers , cu gandul la sunca afumata a mamei si mirosul de cozonaci din casa : sa fiti mai buni, mai veseli si mai fericiti din Craciun in Paste si din Paste in Craciun . Sunt sigur ca de Craciun si Paste veti sti singuri cum sa fiti.