sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Despre oameni adevarati

Oamenii adevarati ii pastrezi in suflet , asa cum au reusit sa se cuibareasca acolo
Nu de multe ori fetele cad , dispar , chiar si mor si orice scrutare in memorie nu reuseste sa aduca o proiectie carnala a celuilalt.Insa senzatiile raman , desi n-ai zice , si ele sunt cele care dainuie , pentru ca atunci cand au fost create au atins atat de multe puncte sensibile care au concordat la o astfel de amintire .Mi ar placea sa stiu ca pot ramane astfel in mintea multor oameni , prin cuvintele pe care le-am spus , prin lucuruile pe care le-am facut impreuna , prin clipele pe care le-am trait impreuna si poate prin locul mic si stingher pe care l-am cules in sufletul lor mare.E singura si cu adevarat valoroasa mea mostenire pe acest pamant , cea pe care , odata facuta, greu poate cineva/altcineva s-o mai distruga .Multe alte chestii materiale dispar , se strica , insa atunci cand fiecare din noi plecam in excursia vesniciei , luam cu noi in spiritualitatea universala si bucatica din fiecare cu care ne-am incarcat. Probabil din acestea ne renastem undeva acolo , atat de intregi cat am reusit sa "plantam" si apoi sa "culegem " acele mici bucati din noi in fiecare din ceilalti .Si poate de-aici acel sentiment de deja-vu la intalnirea cu un om care seamana cu transparenta si fulguranta rememorare a uni mic crampei din anterioara gazduire in locasul sfant al sufletului trecut, si apoi si el candva renascut .