duminică, 25 decembrie 2011

Intamplari intamplatoare

          In viata omului apar o multime de semne . Pe cele mai multe nu le luam in seama , o si mai putina parte din ele ,desi sunt " vazute " , sunt prost decodate asa ca duc spre fundaturi , esecuri sau spre nimic si doar cateva , foarte putine sunt borna de plecare catre noi actiuni , viziuni , idei .
        Astazi , la 3 ani de cand am deschis acest blog  sub egida unei intrebari retorice dar si haioasa  " de n-as fi eu , oare s-ar fi gasit cineva sa fie ca mine ?  " ,  am intalnit aceeasi idee cu doar cateva cuvinte in plus si bineinteles cu o maiestrie evidenta a limbajului caci doar e spusa de Cioran :  "ce sunt , decat  o sansa in infinitele posibilitati de a nu fi fost ! " .  Ce-am inteles eu din aceasta intamplare intamplatoare ?  Am inteles ca traiesc si ca sunt viu si asta pentru ca gandesc . Deci nu sunt doar o vietuitoare si , regasindu-ma prin multitudinea de idei ale altora , prin apartenenta la acest univers de ganduri ,  traiesc deci gandesc ( adica si reciproca ) .

sâmbătă, 24 decembrie 2011

E Craciun ..., mi-e dor de Paste !

       E seara de ajun de Craciun . Toata lumea ne invita sa fim mai buni , sa daruim , sa fim veseli si fericiti . Peste tot e o altmosfera inaltatoare . Ce vom face insa peste 2 zile ? Ne vom reveni din starea de victime ale bombelor calorice ingurgitate , din valurile de lichide cu alcolemie crescuta , din lenea caracteristica de dupa acestea doua la starea dinainte si de dupa . Adica vom inceta sa fim mai buni, mai veseli si mai fericiti . Vom fi noi . Vom reveni la statutul de normalitate care presupune pana si existenta unor motivatii pentru a fi oameni . Urmatoarea statie - sarbatoarea de Paste . Vine acusi , cam dupa Revelion. Vom fi mai buni , vom darui , vom fi iar veseli si fericiti in micul nostru univers. Apoi inapoi la angoasele sociale . Si uite-asa,  suntem cum ar trebui sa fim mereu doar de doua ori pe an : de Craciun si de Paste .
      Imi doresc sa fie Craciun odata cu fiecare rasarit iar spre apusul fiecarei zi sa credem ca e Paste . Dar pana atunci va urez si eu  voua - tuturor copiilor  "de la un an la nouazeci si doi "  , din micul meu Univers , cu gandul la sunca afumata a mamei si mirosul de cozonaci din casa : sa fiti mai buni, mai veseli si mai fericiti din Craciun in Paste si din Paste in Craciun . Sunt sigur ca de Craciun si Paste veti stii singuri cum sa fiti.

luni, 5 decembrie 2011

Definitii consensuale

Monotonie - atunci cand in fata si in spatele tau se intampla succesiv de prea mult timp aceasi intamplare , acelasi decor , aceleasi elemente de sustinere a realitatii proprii .
Melancolie - atunci cand atat sub picoarele tale cat si deasupra capului realitatile materiale nu conteaza sau conteaza prea mult generand intrebari retorice .
Moarte - cand si sub picioare si deasupra capului si  in fata si in spate peisajul e acelasi .

luni, 21 noiembrie 2011

In asteptarea zilei acelea

"În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.”

sâmbătă, 22 octombrie 2011

O autoare preferata si o poezie preferata ....

Ana Blandiana - Cuplu

Unii te vad numai pe tine,
Altii ma vad numai pe mine,
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.
Tu vezi numai luna,
Eu vad numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stam spate in spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sangele duce zvonuri
De la o inima la alta.
Cum esti?
Daca ridic bratul
Si-l intind mult inapoi,
Iti descopar clavicula dulce
Si, urcand, degetele iti ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc
Pana la sange gura.
Cum suntem?
Avem patru brate sa ne aparam,
Dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea
Si tu numai dusmanul din fata ta,
Avem patru picioare sa alergam,
Dar tu poti fugi numai in partea ta
Si eu numai in cealalta parte.
Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.



Suntem egali?
Vom muri deodata sau unul va purta,
Inca o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri intreg
Si va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiata de vecie,
Cat o cocoasa,
Cat un neg...
Oh, numai noi cunoastem dorul
De-a ne putea privi in ochi
Si-a intelege astfel totul,
Dar stam spate in spate,
Crescuti ca doua crengi
Si daca unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singura privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Insangerat, infrigurat,
Al celuilalt.

luni, 12 septembrie 2011

Noapte buna , voua pasarilor de pretutindeni !

"Tu insuti traiesti intr-o colivie, casa ta e o colivie, strada ta si tot orasul asta sunt o colivie… Unde crezi ca se termina zabrelele coliviei tale? Pamantul intreg, planeta noastra sunt, pentru noi, o colivie. Luna este si ea o colivie. Soarele este o colivie. Universul insusi este o colivie, tabarcita pe umerii infinitului…... Uita totul, nu te mai gandi la nimic, pentru ca, uite, e noapte. Pasarea ce-ti vorbeste esti tu, esti gandul tau. Iar tu esti colivia ei. Crezi ca aceasta colivie exista, dar te inseli. Gandul tau si-a faurit singur aceste gratii, atat de trainice, ca nu le poti deschide, pe care nici macar nu poti sa le vezi. Du-te acasa, lasa jos ceea ce crezi ca sunt niste colivii, nu mai gandi, mananca si dormi. Cand vei fi adormit, toate coliviile lumii se vor deschide si vom putea continua discutia. Deocamdata, noapte buna.."

miercuri, 30 martie 2011

Colindita nu-i mai multa ... ( partea a II a )

Probabil ca in zona din care provin obiceiurile de Craciun inca mai inseamna ceva . Caci altfel nu s-ar explica faptul ca si fratele meu , profesor la liceul din Comanesti impreuna cu cativa colegi profesori au pornit in preajma sarbatorilor trecute cu o serie de colinde cum facusem si eu acum doi ani . Cu atat mai emotionanta inregistrarea cu cat ea e facuta in casa parintilor mei si parerea de rau ca nu am putut fi cu ei . Urmariti si voi , macar din curiozitate inregistrarea , pentru mine inseamna mult mai mult .

duminică, 27 martie 2011

Articol in Adevarul de seara local

Desi cu un titlu cam pompos si fara prea mare legatura cu realitatea , plus cateva inadvertente un articol al colegilor de la Adevarul de seara :

http://www.adevarul.ro/locale/giurgiu/Mugurel_Rosu-inventatorul_de_la_radio_0_412158835.htm
l

Cine moare ?

CINE MOARE?

de PabloNeruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...

luni, 21 februarie 2011

Scrisoare catre fiica mea ....


Am gasit acest text si, pentru ca nu am fost in stare de ceva similar (inca ) desi nici nu mi-am propus , il pun la dispozitia cititorului ca un memento la starea de a fi bun sau ca un exercitiu de bun sfatuitor , asa cum ii sta bine fiecarui parinte .

“Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună, – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi cei răi nu pot fi iubiţi, şi-al doilea,…al doilea…de! norocul şi celelalte “pere mălăieţe”, care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă, – când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi… Atâţi câţi merită…

A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora. Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singura mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

Aşa, Mimilică dragă, certă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: “Uitaţi-vă la mine!” Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă, a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.”

Te îmbrăţişează cu drag,
Al. Vlahuţă
Când ai împlinit şaptesprezece ani.”

MUZEUL MEMORIAL ALEXANDRU VLAHUTA


Casa memorială Alexandru Vlahuţă din jud. Vrancea, localitatea Dragosloveni, comuna Dumbraveni.

vineri, 7 ianuarie 2011

Barca pneumatica cu vela

Dintr-o barca Intex Seahawk3 de 2.9m si 4 locuri am realizat un mic velier. Din tego am decupat doua aripioare (leeboards) care mentin directia la viraje si care ajuta la stabilitate in cazul aparitiei momentului de rasturnare , cate una pe fiecare parte a barcii :



Acestea vin fixate la cepetele unui profil de lemn de 80x40 care este fixat transversal de suporturile de vasle ale barcii :



Perpendicular pe acesta un alt profil de 80x40 , longitudinal sustine suportul de catarg facut dintr-o teava cu talpa , egala cu diametrul interior al catargului.


Catargul este modular , din trei bucuati , din duraluminiu. Vela este din polyester de 55 sf ( square feets ) adica 5,1 mp cu sistem de rotire in jurul catargului. Stilul de catarg este lug-rig , care permite cu un catarg mic ( 2m ) obtinerea unei inaltimi efective mult mai mari prin pozitionarea velei ca in poza :


In partea dinspre pupa a barcii(partea din spate) inca un profil de lemn fixat in celelalte suporturi de vasle asigura fixarea carmei/carmelor cum era in modelul initial. Am constatat in practica ca forta acestora este mica , datorita suprafetei mici de contact cu apa , comparativ cu momentul general de vela , asa ca , am inlocuit act sistem cu o carma clasica fixate pe un suport special facut pentru ea. Iata cum era initial sistemul de carmire :



Ulterior am facut carma traditionala din doua parti mobile fixata pe suportul care poate fi folosit si ca suport pentru motor :

\








Tot "bagajul" arata ca in poza :




Iata si alte poze de la lansarea la apa :





miercuri, 5 ianuarie 2011

Proiectul eoliana verticala



Dupa un an de la realizarea primului proiect de eoliana orizontala , am inceput un alt tip de eoliana verticala de aceasta data. Mai mult experimentala pentru a vedea diferentele fata de modelul orizontal . Eoliana realizare este de tip Lentz 2 , cu e pale , dimensiunea ansamblululu fiind de 2m x 2m .
Am inceput prin confectionarea scheletelor de pale realizate din placaj tego de 13mm si traverse de brad imbinate prin lipire




Capacele palelor , trei pentru fiecare pala in parte au fost debitate anterior si trasate pentru includerea lor in unghiul de incidenta dorit in intregul ansamblu :



Dupa ce au fost lipite intre ele , supra fata activa a fost acoperita cu tabla galvanizata de 2mm :





Intreg ansamblul de trei elice este sustinut intr-un cadru realizat dintr-un profil de 300 x 20 , axul central pe care sunt fixate elicele rotindu-se in lagarele sustinute de doi rulmenti :


















Iata si un mic filmuletz realizat la probele in vant :

http://www.youtube.com/watch?v=QKHRJ5CwwfI


Concluziile finale sunt :
- cuplul (forta) acestui tip de eoliana sunt evident mai mare decat la cea orizontala ceea ce ma face sa ma gandesc la folosirea ei pentru angrenarea unei pompe de de apa ;
- porneste la viteze destul de mici ale vantului si la directii diferite ale acestuia ;
- e necesar un amplasament si o ancorare mult mai solida a angrenajului ;
- problema iesirii din vant ar fi critica;