Despre oameni adevarati

        Oamenii adevarati ii pastrezi in suflet , asa cum au reusit sa se cuibareasca acolo.Nu de multe ori fetele cad, dispar  bizar, sau chiar  mor si orice scrutare in memorie nu reuseste sa aduca o proiectie carnala a celuilalt. Insa senzatiile raman  si ele sunt cele care dainuie , pentru ca atunci cand au fost create au atins atat de multe puncte sensibile care au determinat la o astfel de amintire .

      Mi-ar placea sa stiu ca pot ramane astfel in mintea multor oameni , prin cuvintele pe care le-am spus , prin lucuruile pe care le-am facut impreuna , prin clipele pe care le-am trait impreuna si poate prin locul mic si stingher pe care l-am cules in sufletul lor mare. Ar fi singura si cu adevarat valoroasa mea mostenire pe acest pamant , cea pe care, odata facuta, greu poate cineva/altcineva s-o mai distruga .Multe alte chestii materiale dispar , se strica , insa atunci cand fiecare din noi plecam in excursia vesniciei , luam cu noi in spiritualitatea universala si bucatica din cel cu care ne-am incarcat. Probabil din acestea ne renastem undeva acolo , atat de intregi cat am reusit sa "plantam" si apoi sa "culegem " acele mici bucati din noi in fiecare din ceilalti .Si poate asa se explica  acel sentiment de deja-vu la intalnirea cu un om care seamana cu transparenta si fulguranta rememorare a unui mic crampei din anterioara gazduire in locasul sfant al unui suflet trecut si apoi si el candva renascut in altcineva.         Oamenii adevarati ii pastrezi in suflet , asa cum au reusit sa se cuibareasca acolo.Nu de multe ori fetele cad, dispar  bizar, sau chiar  mor si orice scrutare in memorie nu reuseste sa aduca o proiectie carnala a celuilalt. Insa senzatiile raman  si ele sunt cele care dainuie , pentru ca atunci cand au fost create au atins atat de multe puncte sensibile care au determinat la o astfel de amintire .

      Mi-ar placea sa stiu ca pot ramane astfel in mintea multor oameni , prin cuvintele pe care le-am spus , prin lucuruile pe care le-am facut impreuna , prin clipele pe care le-am trait impreuna si poate prin locul mic si stingher pe care l-am cules in sufletul lor mare. Ar fi singura si cu adevarat valoroasa mea mostenire pe acest pamant , cea pe care, odata facuta, greu poate cineva/altcineva s-o mai distruga .Multe alte chestii materiale dispar , se strica , insa atunci cand fiecare din noi plecam in excursia vesniciei , luam cu noi in spiritualitatea universala si bucatica din cel cu care ne-am incarcat. Probabil din acestea ne renastem undeva acolo , atat de intregi cat am reusit sa "plantam" si apoi sa "culegem " acele mici bucati din noi in fiecare din ceilalti .Si poate asa se explica  acel sentiment de deja-vu la intalnirea cu un om care seamana cu transparenta si fulguranta rememorare a unui mic crampei din anterioara gazduire in locasul sfant al unui suflet trecut si apoi si el candva renascut in altcineva.         Oamenii adevarati ii pastrezi in suflet , asa cum au reusit sa se cuibareasca acolo.Nu de multe ori fetele cad, dispar  bizar, sau chiar  mor si orice scrutare in memorie nu reuseste sa aduca o proiectie carnala a celuilalt. Insa senzatiile raman  si ele sunt cele care dainuie , pentru ca atunci cand au fost create au atins atat de multe puncte sensibile care au determinat la o astfel de amintire .

      Mi-ar placea sa stiu ca pot ramane astfel in mintea multor oameni , prin cuvintele pe care le-am spus , prin lucuruile pe care le-am facut impreuna , prin clipele pe care le-am trait impreuna si poate prin locul mic si stingher pe care l-am cules in sufletul lor mare. Ar fi singura si cu adevarat valoroasa mea mostenire pe acest pamant , cea pe care, odata facuta, greu poate cineva/altcineva s-o mai distruga .Multe alte chestii materiale dispar , se strica , insa atunci cand fiecare din noi plecam in excursia vesniciei , luam cu noi in spiritualitatea universala si bucatica din cel cu care ne-am incarcat. Probabil din acestea ne renastem undeva acolo , atat de intregi cat am reusit sa "plantam" si apoi sa "culegem " acele mici bucati din noi in fiecare din ceilalti .Si poate asa se explica  acel sentiment de deja-vu la intalnirea cu un om care seamana cu transparenta si fulguranta rememorare a unui mic crampei din anterioara gazduire in locasul sfant al unui suflet trecut si apoi si el candva renascut in altcineva.