miercuri, 20 octombrie 2010

Amintiri fetale

Acum ceva ani ,cam pe la ora asta incepeam sa ma pregatesc de festin. Incercam inghesuit sa-mi imbrac costumul de sarbatoare - un costum de Adam harazit de astre, faceam ultimele vocalize pentru primele strigate de libertate si imi pregateam plamanii nerodati sa-i umplu cu aer caldut si intepator. Aveam par tepos iar miscarile inca neregulate dar organice , priveam totul ca prin ceata si cunosteam decat prin feeling doar o singura persoana. Imi era draga inca de atunci , fusese buna cu mine in tot rastimpul de cand o cunosteam si, desi ii simteam tandretea si uneori ii auzeam vocea calda cand ciuleam atent urechile ca sa o aud mai bine , mi se parea departe. Stiam insa ca-mi va fi aproape orice s-ar intampla si ca in dansul vietii ce va urma, va fi mereu cu mine. Imi era teama de necunoscut dar aveam si o curiozitate in a-l infrunta, imi placea sa fiu asa pur si nepregatit si simteam nevoia de miscare . Imi doream grativatie si infinit, senzatii si ritm alert, dar mai ales imi doream lumina. Ma simteam singur si chiar ma incruntam la ideea ca as putea sa raman asa singur mereu , ca nu mai exista si altii ca mine . Insa aveam speranta ca toate lucrurile au fagasul lor spre bine si voiam sa (ma) ajut in sensul asta . Simteam ca ma asteapta si altii ca mine pe care ii voi iubi si aceasta atractie prezumtiva ma emotiona si mai tare . Cum or fi ei ? Cum or arata si mai ales au tot asa pielea zbarcita ca a mea ? Asta nu-mi placea deloc la mine ... ca sa va marturisesc sincer.
Era duminica , costumul imi venea bine chiar ma simteam perfect in el , am incercat sa-mi indrept cararea mereu zburlita si sprancenele aruncate in toate directiile si nerabdator am dat sa ies ... Cam inghesuiala, tot felul de operatii ciudate la vama dar deodata s-a facut lumina. Lumina pe care o asteptasem atat, acum parca ma orbea. Inima imi batea cu putere si stiu ca mi-a venit sa tip tareeee ca sa arat ce pot si sa atrag atentia . Si chiar am reusit . Toti erau cu ochii pe mine si in imbulzeala aia abia am zarit ceasul din salonul alb care indica ora 2 . Pareau ca vorbeau alta limba si ii priveam sfios dar si putin intrigat de situatie. Nici ei nu pareau ca ma inteleg prea bine insa pareau mai familiali cu mine decat imi pareau ei mie.Imi tot spuneau intr-un fel , un cuvant pe care ulterior l-am auzit foarte des rostit de altii si prea putin de mine . O cautam totusi din priviri pe EA si am simtit-o doar atunci cand m-a strans la pieptul ei pentru prima data . I-am simtit caldura si asta m-a toropit deodata. Ma luase un somn, probabil toata agitatia ma obosise si nici macar politetea de a duce mana la gura cand cascam nu am mai putut-o etala. Dar aveam impresia ca toata lumea e a mea si atunci a fost prima data cand am simtit ca ma nascusem. Show-ul vietii incepuse si pentru mine.Tot ce trecuse era cel mai usor dans posibil . Aveam sa constientizez mai tarziu asta .....

Oooooo, ce somn mi s-a facut din nou ! E aproape 2 si imi pregatesc costumul calcat. Adorm usor , cu gandul la mama, la cei dragi si la o noua renastere. Cea de fiecare zi. Acum ceva ani ,cam pe la ora asta incepeam sa ma pregatesc de festin. Incercam inghesuit sa-mi imbrac costumul de sarbatoare - un costum de Adam harazit de astre, faceam ultimele vocalize pentru primele strigate de libertate si imi pregateam plamanii nerodati sa-i umplu cu aer caldut si intepator. Aveam par tepos iar miscarile inca neregulate dar organice , priveam totul ca prin ceata si cunosteam decat prin feeling doar o singura persoana. Imi era draga inca de atunci , fusese buna cu mine in tot rastimpul de cand o cunosteam si, desi ii simteam tandretea si uneori ii auzeam vocea calda cand ciuleam atent urechile ca sa o aud mai bine , mi se parea departe. Stiam insa ca-mi va fi aproape orice s-ar intampla si ca in dansul vietii ce va urma, va fi mereu cu mine. Imi era teama de necunoscut dar aveam si o curiozitate in a-l infrunta, imi placea sa fiu asa pur si nepregatit si simteam nevoia de miscare . Imi doream grativatie si infinit, senzatii si ritm alert, dar mai ales imi doream lumina. Ma simteam singur si chiar ma incruntam la ideea ca as putea sa raman asa singur mereu , ca nu mai exista si altii ca mine . Insa aveam speranta ca toate lucrurile au fagasul lor spre bine si voiam sa (ma) ajut in sensul asta . Simteam ca ma asteapta si altii ca mine pe care ii voi iubi si aceasta atractie prezumtiva ma emotiona si mai tare . Cum or fi ei ? Cum or arata si mai ales au tot asa pielea zbarcita ca a mea ? Asta nu-mi placea deloc la mine ... ca sa va marturisesc sincer.
Era duminica , costumul imi venea bine chiar ma simteam perfect in el , am incercat sa-mi indrept cararea mereu zburlita si sprancenele aruncate in toate directiile si nerabdator am dat sa ies ... Cam inghesuiala, tot felul de operatii ciudate la vama dar deodata s-a facut lumina. Lumina pe care o asteptasem atat, acum parca ma orbea. Inima imi batea cu putere si stiu ca mi-a venit sa tip tareeee ca sa arat ce pot si sa atrag atentia . Si chiar am reusit . Toti erau cu ochii pe mine si in imbulzeala aia abia am zarit ceasul din salonul alb care indica ora 2 . Pareau ca vorbeau alta limba si ii priveam sfios dar si putin intrigat de situatie. Nici ei nu pareau ca ma inteleg prea bine insa pareau mai familiali cu mine decat imi pareau ei mie.Imi tot spuneau intr-un fel , un cuvant pe care ulterior l-am auzit foarte des rostit de altii si prea putin de mine . O cautam totusi din priviri pe EA si am simtit-o doar atunci cand m-a strans la pieptul ei pentru prima data . I-am simtit caldura si asta m-a toropit deodata. Ma luase un somn, probabil toata agitatia ma obosise si nici macar politetea de a duce mana la gura cand cascam nu am mai putut-o etala. Dar aveam impresia ca toata lumea e a mea si atunci a fost prima data cand am simtit ca ma nascusem. Show-ul vietii incepuse si pentru mine.Tot ce trecuse era cel mai usor dans posibil . Aveam sa constientizez mai tarziu asta .....

Oooooo, ce somn mi s-a facut din nou ! E aproape 2 si imi pregatesc costumul calcat. Adorm usor , cu gandul la mama, la cei dragi si la o noua renastere. Cea de fiecare zi.
Acum ceva ani ,cam pe la ora asta incepeam sa ma pregatesc de festin. Incercam inghesuit sa-mi imbrac costumul de sarbatoare - un costum de Adam harazit de astre, faceam ultimele vocalize pentru primele strigate de libertate si imi pregateam plamanii nerodati sa-i umplu cu aer caldut si intepator. Aveam par tepos iar miscarile inca neregulate dar organice , priveam totul ca prin ceata si cunosteam decat prin feeling doar o singura persoana. Imi era draga inca de atunci , fusese buna cu mine in tot rastimpul de cand o cunosteam si, desi ii simteam tandretea si uneori ii auzeam vocea calda cand ciuleam atent urechile ca sa o aud mai bine , mi se parea departe. Stiam insa ca-mi va fi aproape orice s-ar intampla si ca in dansul vietii ce va urma, va fi mereu cu mine. Imi era teama de necunoscut dar aveam si o curiozitate in a-l infrunta, imi placea sa fiu asa pur si nepregatit si simteam nevoia de miscare . Imi doream grativatie si infinit, senzatii si ritm alert, dar mai ales imi doream lumina. Ma simteam singur si chiar ma incruntam la ideea ca as putea sa raman asa singur mereu , ca nu mai exista si altii ca mine . Insa aveam speranta ca toate lucrurile au fagasul lor spre bine si voiam sa (ma) ajut in sensul asta . Simteam ca ma asteapta si altii ca mine pe care ii voi iubi si aceasta atractie prezumtiva ma emotiona si mai tare . Cum or fi ei ? Cum or arata si mai ales au tot asa pielea zbarcita ca a mea ? Asta nu-mi placea deloc la mine ... ca sa va marturisesc sincer.
Era duminica , costumul imi venea bine chiar ma simteam perfect in el , am incercat sa-mi indrept cararea mereu zburlita si sprancenele aruncate in toate directiile si nerabdator am dat sa ies ... Cam inghesuiala, tot felul de operatii ciudate la vama dar deodata s-a facut lumina. Lumina pe care o asteptasem atat, acum parca ma orbea. Inima imi batea cu putere si stiu ca mi-a venit sa tip tareeee ca sa arat ce pot si sa atrag atentia . Si chiar am reusit . Toti erau cu ochii pe mine si in imbulzeala aia abia am zarit ceasul din salonul alb care indica ora 2 . Pareau ca vorbeau alta limba si ii priveam sfios dar si putin intrigat de situatie. Nici ei nu pareau ca ma inteleg prea bine insa pareau mai familiali cu mine decat imi pareau ei mie.Imi tot spuneau intr-un fel , un cuvant pe care ulterior l-am auzit foarte des rostit de altii si prea putin de mine . O cautam totusi din priviri pe EA si am simtit-o doar atunci cand m-a strans la pieptul ei pentru prima data . I-am simtit caldura si asta m-a toropit deodata. Ma luase un somn, probabil toata agitatia ma obosise si nici macar politetea de a duce mana la gura cand cascam nu am mai putut-o etala. Dar aveam impresia ca toata lumea e a mea si atunci a fost prima data cand am simtit ca ma nascusem. Show-ul vietii incepuse si pentru mine.Tot ce trecuse era cel mai usor dans posibil . Aveam sa constientizez mai tarziu asta .....

Oooooo, ce somn mi s-a facut din nou ! E aproape 2 si imi pregatesc costumul calcat. Adorm usor , cu gandul la mama, la cei dragi si la o noua renastere. Cea de fiecare zi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu