Le jeux sont fait , rien va plus !

Rareori fac pariuri. Pana si atunci cand le fac e doar o joaca, caz in care trebuie sa stiu sigur ca voi castiga sau pur si simplu testez altceva. Deseori insa folosesc ca si miza o zi din viata si bineinteles tot atunci cand stiu sigur ca voi castiga. Mereu am fost uimit cu cate usurinta se accepta aceasta miza , cu cate nonsalanta se pierde si cu cate normalitate se uita nepretuita cedare a dreptului de a trai de parca ar fi bunul propriu al cuiva. Aproape la fel cum ai pierde 3 lei pe strada prin buzunarul spart al pantalonilor. Oare nu asa se petrece si in ultimele clipe de viata a fiecaruia dintre noi? Un joc de carti sau o ruleta ruseasca si apoi totul este strans de crupier si trecut din dreptul tau in dreptul mortii.Acum ceva vreme certam pe cineva care a "muscat" din placerea riscului dandu-i o conotatie de cadou( dar )al zilei pierdute in pariu cam asa :

Ai considerat doar continutul unei zile din viata ta pus pe hartie si lipsit de caldura trairilor si de transpiratia emotiilor . Desi trocul parea machiavelic , era vorba de o zi in care sa poti povesti o viata , in care sa poti faci liber lucruri cat poate o viata , in care sa poti simti insasi viata si care sa-ti ramana pentru restul zilelor ca un model de viata . Vei putea spune atunci ca ai daruit o zi din viata ta daruindu-ti-o mai intai tie . Sa poti ulterior sa-i numeri clipele, atat de adanc sa fie santul lasat in urma lor , sa poti sa le auzi reverberatia - atat de sonora sa ramana in vinilul constintei , sa arda atunci cand inchizi ochii si incerci sa o retraiesti si sa smulga parfum de lacrimi pe mangaiere de obraz fierbinte . Si apoi sa zici ca a fost ca si cum e , ca va mai fi ca si cum a fost, incalcind trecutul , prezentul si viitorul intr-o minge de foc adimensionala care fierbinteste totul la fiece accesare a aducerii ei aminte . Cu tot ce poate determina ea intru. Fara prea mare atentie la conformitatea sau neconformitatea realitatii exterioare , decat la aerul respirabil, ca un catalizator al arderilor , ca singura legatura cu materialul, cu spatiul , cu timpul, cu planeitatea existentei noastre si doar cu inaltarea prin ardere . Rareori fac pariuri. Pana si atunci cand le fac e doar o joaca, caz in care trebuie sa stiu sigur ca voi castiga sau pur si simplu testez altceva. Deseori insa folosesc ca si miza o zi din viata si bineinteles tot atunci cand stiu sigur ca voi castiga. Mereu am fost uimit cu cate usurinta se accepta aceasta miza , cu cate nonsalanta se pierde si cu cate normalitate se uita nepretuita cedare a dreptului de a trai de parca ar fi bunul propriu al cuiva. Aproape la fel cum ai pierde 3 lei pe strada prin buzunarul spart al pantalonilor. Oare nu asa se petrece si in ultimele clipe de viata a fiecaruia dintre noi? Un joc de carti sau o ruleta ruseasca si apoi totul este strans de crupier si trecut din dreptul tau in dreptul mortii.Acum ceva vreme certam pe cineva care a "muscat" din placerea riscului dandu-i o conotatie de cadou( dar )al zilei pierdute in pariu cam asa :

Ai considerat doar continutul unei zile din viata ta pus pe hartie si lipsit de caldura trairilor si de transpiratia emotiilor . Desi trocul parea machiavelic , era vorba de o zi in care sa poti povesti o viata , in care sa poti faci liber lucruri cat poate o viata , in care sa poti simti insasi viata si care sa-ti ramana pentru restul zilelor ca un model de viata . Vei putea spune atunci ca ai daruit o zi din viata ta daruindu-ti-o mai intai tie . Sa poti ulterior sa-i numeri clipele, atat de adanc sa fie santul lasat in urma lor , sa poti sa le auzi reverberatia - atat de sonora sa ramana in vinilul constintei , sa arda atunci cand inchizi ochii si incerci sa o retraiesti si sa smulga parfum de lacrimi pe mangaiere de obraz fierbinte . Si apoi sa zici ca a fost ca si cum e , ca va mai fi ca si cum a fost, incalcind trecutul , prezentul si viitorul intr-o minge de foc adimensionala care fierbinteste totul la fiece accesare a aducerii ei aminte . Cu tot ce poate determina ea intru. Fara prea mare atentie la conformitatea sau neconformitatea realitatii exterioare , decat la aerul respirabil, ca un catalizator al arderilor , ca singura legatura cu materialul, cu spatiul , cu timpul, cu planeitatea existentei noastre si doar cu inaltarea prin ardere . Rareori fac pariuri. Pana si atunci cand le fac e doar o joaca, caz in care trebuie sa stiu sigur ca voi castiga sau pur si simplu testez altceva. Deseori insa folosesc ca si miza o zi din viata si bineinteles tot atunci cand stiu sigur ca voi castiga. Mereu am fost uimit cu cate usurinta se accepta aceasta miza , cu cate nonsalanta se pierde si cu cate normalitate se uita nepretuita cedare a dreptului de a trai de parca ar fi bunul propriu al cuiva. Aproape la fel cum ai pierde 3 lei pe strada prin buzunarul spart al pantalonilor. Oare nu asa se petrece si in ultimele clipe de viata a fiecaruia dintre noi? Un joc de carti sau o ruleta ruseasca si apoi totul este strans de crupier si trecut din dreptul tau in dreptul mortii.Acum ceva vreme certam pe cineva care a "muscat" din placerea riscului dandu-i o conotatie de cadou( dar )al zilei pierdute in pariu cam asa :

Ai considerat doar continutul unei zile din viata ta pus pe hartie si lipsit de caldura trairilor si de transpiratia emotiilor . Desi trocul parea machiavelic , era vorba de o zi in care sa poti povesti o viata , in care sa poti faci liber lucruri cat poate o viata , in care sa poti simti insasi viata si care sa-ti ramana pentru restul zilelor ca un model de viata . Vei putea spune atunci ca ai daruit o zi din viata ta daruindu-ti-o mai intai tie . Sa poti ulterior sa-i numeri clipele, atat de adanc sa fie santul lasat in urma lor , sa poti sa le auzi reverberatia - atat de sonora sa ramana in vinilul constintei , sa arda atunci cand inchizi ochii si incerci sa o retraiesti si sa smulga parfum de lacrimi pe mangaiere de obraz fierbinte . Si apoi sa zici ca a fost ca si cum e , ca va mai fi ca si cum a fost, incalcind trecutul , prezentul si viitorul intr-o minge de foc adimensionala care fierbinteste totul la fiece accesare a aducerii ei aminte . Cu tot ce poate determina ea intru. Fara prea mare atentie la conformitatea sau neconformitatea realitatii exterioare , decat la aerul respirabil, ca un catalizator al arderilor , ca singura legatura cu materialul, cu spatiul , cu timpul, cu planeitatea existentei noastre si doar cu inaltarea prin ardere .