Povestind in trei cu ploaia .

Nu sunt genul care sa intre in pasa monologului fara a fi manat de la spate de atmosfera aia calda care iti face sufletul sa planga torcand usor din cotloanele lui catre ceilalti . Cred ca sunt in egala masura vorbitor si ascultator, desi derapajele laterale vin sa intareasca convingerea ca nu pot fi monoton . Cateodata imi vorbesc mie , imi povestesc amintiri , imi retraiesc fericiri si astfel ma incarc de doua ori de energia clipelor frumoase - o data ca povestitor si o data ca ascultator . Apoi patinez concentric pe linia gandurilor in jurul lor incercand ,strangand cercul , sa ma apropii de esenta fiecarei amintiri , gand , cuvant . Azi ploia m-a facut asa si,  desi sunt meteodependent , ieri am reusit sa o ignor. Ma simt mereu vinovat fata de ea . Ca n-am reusit sa o cuprind destul , ca n-am avut curajul sa o patrund si sa trec de raceala ei , ca nu mi-am dorit-o poate nu atat de mult dar macar la fel de febril ca soarele. Drept pentru care, atunci cand o privesc si mai ales cand ma atinge pe umeri ,ma comport cu ea ca si o veche iubire ucisa , ca mai toate , din nu se stie ce motiv . Nu sunt genul care sa intre in pasa monologului fara a fi manat de la spate de atmosfera aia calda care iti face sufletul sa planga torcand usor din cotloanele lui catre ceilalti . Cred ca sunt in egala masura vorbitor si ascultator, desi derapajele laterale vin sa intareasca convingerea ca nu pot fi monoton . Cateodata imi vorbesc mie , imi povestesc amintiri , imi retraiesc fericiri si astfel ma incarc de doua ori de energia clipelor frumoase - o data ca povestitor si o data ca ascultator . Apoi patinez concentric pe linia gandurilor in jurul lor incercand ,strangand cercul , sa ma apropii de esenta fiecarei amintiri , gand , cuvant . Azi ploia m-a facut asa si,  desi sunt meteodependent , ieri am reusit sa o ignor. Ma simt mereu vinovat fata de ea . Ca n-am reusit sa o cuprind destul , ca n-am avut curajul sa o patrund si sa trec de raceala ei , ca nu mi-am dorit-o poate nu atat de mult dar macar la fel de febril ca soarele. Drept pentru care, atunci cand o privesc si mai ales cand ma atinge pe umeri ,ma comport cu ea ca si o veche iubire ucisa , ca mai toate , din nu se stie ce motiv . Nu sunt genul care sa intre in pasa monologului fara a fi manat de la spate de atmosfera aia calda care iti face sufletul sa planga torcand usor din cotloanele lui catre ceilalti . Cred ca sunt in egala masura vorbitor si ascultator, desi derapajele laterale vin sa intareasca convingerea ca nu pot fi monoton . Cateodata imi vorbesc mie , imi povestesc amintiri , imi retraiesc fericiri si astfel ma incarc de doua ori de energia clipelor frumoase - o data ca povestitor si o data ca ascultator . Apoi patinez concentric pe linia gandurilor in jurul lor incercand ,strangand cercul , sa ma apropii de esenta fiecarei amintiri , gand , cuvant . Azi ploia m-a facut asa si,  desi sunt meteodependent , ieri am reusit sa o ignor. Ma simt mereu vinovat fata de ea . Ca n-am reusit sa o cuprind destul , ca n-am avut curajul sa o patrund si sa trec de raceala ei , ca nu mi-am dorit-o poate nu atat de mult dar macar la fel de febril ca soarele. Drept pentru care, atunci cand o privesc si mai ales cand ma atinge pe umeri ,ma comport cu ea ca si o veche iubire ucisa , ca mai toate , din nu se stie ce motiv .