Iti simt tristetile si lacrimile sufletului curgand usor pe valea sufletului . Picaturile cad , iar zgomotul-ecou , nascut din suferinta lor , destainuie haul prapastiilor din tine. Ma aplec recunoscator melancoliei tale , ca in fata unei mame care dupa un travaliu lung si dureros isi renaste viata , stiind ca ea e cea care-mi sufla in ceafa cuvantul si-mi invioreaza astfel sufletul. Dar parca mi-e inima zimtata de vantul care pare cronic atunci cand suiera luandu-te pe sus . Iti mai simt ochii umeziti de caprioara , atenta insa la fiecare nevinovata miscare de frunze ce se ridica in adierea deja tomnatica a aerului tare cu care stiu ca-ti place sa-ti umplii narile tremurande adulmecandu-l. E doar izvorul ,al carui susur neuniform te imbie la degustare . Si fiecare picatura curge , nemaifiind ca cea dinainte . E lipsit de ciclicitate si nimic din ce e azi , maine nu va mai fi la fel . Nu vei sti ce a fost ieri gustandu-l azi si nici cum va fi (daca va mai fi ) maine . Iti scalda buzele , atingandu-le conturul usor si delicat , iti calca usor limba si apoi te cuprinde din interior spre exterior in bratele puternice desi nevazute . Prima picatura o cere pe a doua si tot asa ...setea devine obisnuinta , iar obisnuinta poate deveni acaparatoare . Ca o lasi sau ca te impotrivesti ea isi face drumul, din cap si pana-n picioare , insistand in locurile in care emotia tasneste in gheizere de placere . Apoi se topeste determinand efemera dorinta , lasata uneori atat de nestingherita , din cauza unor lamentabile frici si prejudecati .
... Voi fi fost floarea campului de viata al cuiva ? - retorism trist si tomnatic apasat deopotriva pe tamplele timpului trecut si viitor .
....Si pasii, .... pasii ai cui sunt ?
http://www.youtube.com/watch?v=KjNJmwwf7QA
Iti simt tristetile si lacrimile sufletului curgand usor pe valea sufletului . Picaturile cad , iar zgomotul-ecou , nascut din suferinta lor , destainuie haul prapastiilor din tine. Ma aplec recunoscator melancoliei tale , ca in fata unei mame care dupa un travaliu lung si dureros isi renaste viata , stiind ca ea e cea care-mi sufla in ceafa cuvantul si-mi invioreaza astfel sufletul. Dar parca mi-e inima zimtata de vantul care pare cronic atunci cand suiera luandu-te pe sus . Iti mai simt ochii umeziti de caprioara , atenta insa la fiecare nevinovata miscare de frunze ce se ridica in adierea deja tomnatica a aerului tare cu care stiu ca-ti place sa-ti umplii narile tremurande adulmecandu-l. E doar izvorul ,al carui susur neuniform te imbie la degustare . Si fiecare picatura curge , nemaifiind ca cea dinainte . E lipsit de ciclicitate si nimic din ce e azi , maine nu va mai fi la fel . Nu vei sti ce a fost ieri gustandu-l azi si nici cum va fi (daca va mai fi ) maine . Iti scalda buzele , atingandu-le conturul usor si delicat , iti calca usor limba si apoi te cuprinde din interior spre exterior in bratele puternice desi nevazute . Prima picatura o cere pe a doua si tot asa ...setea devine obisnuinta , iar obisnuinta poate deveni acaparatoare . Ca o lasi sau ca te impotrivesti ea isi face drumul, din cap si pana-n picioare , insistand in locurile in care emotia tasneste in gheizere de placere . Apoi se topeste determinand efemera dorinta , lasata uneori atat de nestingherita , din cauza unor lamentabile frici si prejudecati .
... Voi fi fost floarea campului de viata al cuiva ? - retorism trist si tomnatic apasat deopotriva pe tamplele timpului trecut si viitor .
....Si pasii, .... pasii ai cui sunt ?
http://www.youtube.com/watch?v=KjNJmwwf7QA
Iti simt tristetile si lacrimile sufletului curgand usor pe valea sufletului . Picaturile cad , iar zgomotul-ecou , nascut din suferinta lor , destainuie haul prapastiilor din tine. Ma aplec recunoscator melancoliei tale , ca in fata unei mame care dupa un travaliu lung si dureros isi renaste viata , stiind ca ea e cea care-mi sufla in ceafa cuvantul si-mi invioreaza astfel sufletul. Dar parca mi-e inima zimtata de vantul care pare cronic atunci cand suiera luandu-te pe sus . Iti mai simt ochii umeziti de caprioara , atenta insa la fiecare nevinovata miscare de frunze ce se ridica in adierea deja tomnatica a aerului tare cu care stiu ca-ti place sa-ti umplii narile tremurande adulmecandu-l. E doar izvorul ,al carui susur neuniform te imbie la degustare . Si fiecare picatura curge , nemaifiind ca cea dinainte . E lipsit de ciclicitate si nimic din ce e azi , maine nu va mai fi la fel . Nu vei sti ce a fost ieri gustandu-l azi si nici cum va fi (daca va mai fi ) maine . Iti scalda buzele , atingandu-le conturul usor si delicat , iti calca usor limba si apoi te cuprinde din interior spre exterior in bratele puternice desi nevazute . Prima picatura o cere pe a doua si tot asa ...setea devine obisnuinta , iar obisnuinta poate deveni acaparatoare . Ca o lasi sau ca te impotrivesti ea isi face drumul, din cap si pana-n picioare , insistand in locurile in care emotia tasneste in gheizere de placere . Apoi se topeste determinand efemera dorinta , lasata uneori atat de nestingherita , din cauza unor lamentabile frici si prejudecati .
... Voi fi fost floarea campului de viata al cuiva ? - retorism trist si tomnatic apasat deopotriva pe tamplele timpului trecut si viitor .
....Si pasii, .... pasii ai cui sunt ?
http://www.youtube.com/watch?v=KjNJmwwf7QA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu