A crede in perfectiune dincolo de o notiune abstracta e deja nebunie.
Perfectiunea e plictisitoare atat pentru cel in cauza, cat si pentru cei
din jur. De aceea, oamenii sunt atat de diferiti iar misterul vietii e o
atractie nu o tinta, cum multi evazivi au inteles.
Nici pe Dumneeu nu-l cunosti si nici nu vei ajunge sa-l cunosti, insa,
drumul catre el, pe care il strabati zilnic, e definitia credintei .
Certitudinile nu-ti lasa nimic de facut decat enumerarea lor zilnica. Cautarea, dilema si optiunea fac parte din entropia care mentin omul
in viata. Iar perfectiunea asta inseamna starea in care toate in jurul
tau sunt certitudini si nu dileme. Iar fericirea si certitidunile nu
pot fi conviviale.
In plus, consensul nu aduce decat o posibila confirmare, pe cand din dezbaterea de idei se nasc intrebari, se intind curiozitati pana la limita intelegerii, se polemizeaza creativ notiuni si se rup limite.
Convingerea este proiectarea in plan individual a notiunii de
certitudine. Convingerea te indeamna la relaxare cognitiva.
Actiunile exterioare sunt de fapt reactiuni ale actiunilor noastre, asa
ca, omule, nu te mai detasa de ele ca si cum n-am aveam nicio vina in existenta
lor!
