Povestiri in oglinda - Filosofia Marii

    Cartea poate fi comandata aici : Povestirti in oglinda


 Calatoria la bordul yachtului -scoala Bananec Blues de la Constanta la Neos Marmaras m-a inspirat sa scriu aceasta carte in care sunt prinse nu numai insemnari de calatorie dar si clipe de traire intensa si fortarea limitelor personale. Asa cum spuneam si in prefata :

" Aceasta nu se vrea o carte de filosofie deși titlul ar putea sugera asta. Până la urmă filosofia înseamnă a-ți pune întrebări despre lume și viață și a găsi niște răspunsuri personale la ele, uneori prezentate într-o formă mai elaborată, mai lirică, iar lucrul acesta îl poate face oricine. Alteori e doar o simplă atitudine față de întâmplările vieții. Bineînțeles că erudiția în orice domeniu este dată de noutatea și calitatea ideilor expuse. Așa că, a filosofa nu e o atitudine arogantă, ci cât se poate de umană.
Marea mi-a inspirat acest jurnal de călătorie, eu însă am vrut să dăruiesc și gustul picăturii de suflet arse în acest răstimp. Această carte este o finitudine a unui buchet de fericiri fulgurante, aducând-o la nivelul de împlinire așezată și continuă prin simplul fapt de a vă fi împărtășită. Desigur că eventuala plăcere smulsă cititorului ar fi desăvârșirea prezentului act benevol. Acest dram de fericire este cu atât mai veritabil cu cât el este simbioza între clipele frumoase de încântare și amarul durerii, asezonată deopotrivă cu satisfacția victoriei, dar și cu gustul amar al eșecului temporar.
Călătoria mea la Mecca a durat 9 zile, au fost 700 de mile marine parcurse pe 3 mări și a avut ca punct terminus Grecia, fiind nu doar o inițiere în yachting, ci și o lecție de viață. Și, dacă a ajunge acolo, pe mare, în astfel de circumstanțe sau unele asemănătoare, nu e accesibil pentru toată lumea, aveți la îndemână posibilitatea de a parcurge ideatic și imaginativ acest traseu, citind cartea de față.
Aveți la dispoziție două viziuni diferite despre același subiect care se completează și creionează în oglindă un traseu care se parcurge nu dus – întors, cum probabil v-ați obișnuit, ci de data aceasta dus-dus, nu doar pentru o aprofundare cât mai exactă a temei, ci pentru a arăta că suprapunerea a două perspective asupra aceluiași slot-time de realitate îi oferă mai multă consistență. Aceasta este rolul principal al alăturărilor gen asociativ-creative în societatea în care trăim.
De oriunde veți începe lectura, finalul nu mai este asociat cu ultima copertă, cartea nu se mai termină la ultima pagină ci cu un nou început, de unde și ideea ciclicității vieții și că orice final este de fapt un alt început. De asemeni, perspectiva de a vă alege de unde veți începe lectura seamănă cu libertatea opțiunii în viață, deși inevitabil tot acolo veți ajunge. Așadar, cartea are două începuturi și aparent niciun final, așa că biletul este “one way ticket ”și oferta dublă."

Certitudini si perfectiune .

            A crede in perfectiune dincolo de o notiune abstracta e deja nebunie. Perfectiunea e plictisitoare atat pentru cel in cauza, cat si pentru cei din jur. De aceea, oamenii sunt atat de diferiti iar misterul vietii e o atractie nu o tinta, cum multi evazivi au inteles. Nici pe Dumneeu nu-l cunosti si nici nu vei ajunge sa-l cunosti, insa, drumul catre el, pe care il strabati zilnic, e definitia credintei .

         Certitudinile nu-ti lasa nimic de facut decat enumerarea lor zilnica. Cautarea, dilema si optiunea fac parte din entropia care mentin omul in viata. Iar perfectiunea asta inseamna starea in care toate in jurul tau sunt certitudini si nu dileme. Iar fericirea si certitidunile nu pot fi conviviale.

       In plus, consensul nu aduce decat o posibila confirmare, pe cand din dezbaterea de idei se nasc intrebari, se intind curiozitati pana la limita intelegerii, se polemizeaza creativ notiuni si se rup limite.

         Convingerea este proiectarea in plan individual a notiunii de certitudine. Convingerea te indeamna la relaxare cognitiva. Actiunile exterioare sunt de fapt reactiuni ale actiunilor noastre, asa ca, omule,  nu te mai detasa de ele ca si cum n-am aveam nicio vina in existenta lor!

Invatam a minti, automintindu-ne

Incercand sa enumar in gand toate afacerile care au success am descoperit ca majoritatea au ceva in comun – ne ajuta sa ne mintim.

            Mergem cu sutele la cinema . Primim niste ochelari pe nas care ne introduc intr-o alta realitate , sunetul surround dat la max ne desensibilizeaza auzul si ne ocupa creierul si apoi, impreuna cu doua sute de floricele care plutesc pe o mare de cola, suntem transpusi intr-o alta lume timp de o ora si ceva.

     Ne alegem tema pacalelii dinainte, iar cele mai mari succese il au pacalelile cele mai evidente : SF, dramele psihologice, groaza. Ne lasam dusi in lumea aceea cu siguranta ca reintoarcerea este facila si fara traume. Oare e chiar asa ?

      Acasa intram pe calculator si fugim de realitate intrand in lumea pe care ceilalti o fac cum vor ei. Majoritatea share-uiesc poze cu mesaje moralizatoare si se “acopera “ cu ele, aceasta fiind singura participare la acest simplu fapt de citeste si intoxica mai departe . Toti ne facem acolo o alta lume , limitata la ceea ce credem ca este mai bun – poze, filmulete, cercuri de excelenta. Facebook-ul le integreaza si le permite suprapunerea lor pe alocuri,  facand acest puzzle din ce in ce mai mare.

            In ciuda avertismentelor cumparam tigari care cica ne calmeaza , pastile care ne linistesc si ne fac sa dormim, bauturi care ne creeaza o stare de beatitudine atificiala si chiar droguri care ne transpun in alte lumi. In spatele tuturor stau afaceri cu profituri imense iar profitul nu e doar un plus profit ci chiar actiunea de a profita de slabiciunea unora.

            Nici cosmeticele nu sunt din alt registru – ne pacalesc ochiul iar ceilalti vad si accepta asta si isi permit sa adore nenaturalul. O groaza de bani curg si in acesta industrie.

Moda cosmetizeaza si ea si, de la fanfaronada prezentarilor fashion – motiv de a te  etala cu noua iubita si masina din parcare si pana la dressing-days in care nu conteaza ce cumperi ci daca are eticheta originala, ne « spala «  de bani de dragul artei.

            Dintr-o simpla apasare de  buton de telecomanda acum esti in jungla printre animalele salbatice , la pescuit in delta, la un meci de K1 sau in bucataria unora si asta cu doar 26 lei pe luna. Poti sa ajungi sa stii a canta corect zumzagagazigazaga ...... bla ,bla.... Fugi de realitate aproape gratuit . Chiar si in pauza de reclame.

            Dupa toate acestea avem pretentia ca nimic nu s-a petrecut , ca suntem aceeasi de altadata , ca privim realist ce e in jurul nostru si ca nimic nu ne poate afecta. Iar paradoxul este ca ne otravim nu numai cu buna stiinta dar si platim pentru asta in beneficiul altora . In plus, sunt sigur  ca cel putin o data se-ntampla ca cei de acolo, din turnul lor de fildes, au ras pe seama prostiei noastre si  pe care ei o traduc in preabunastare. 

 Cateodata ne intrebam de ce triumfa minciuna . Iata de ce  - pentru ca o promovam mintindu-ne pe noi.

E iarasi ziua mea !

      E iarasi ziua mea si din nou ma simt bine. Gandindu-ma mai bine am realizat ca oamenii nu-si serbeaza noua varsta, ci faptul de a fi ajuns pana acolo - deci trecutul. La fel si cu Revelionul sau zilele onomastice . De aceea te si imbie o astfel de zi la bilant si mai putin la planuri de viitor.

     Anul acesta a fost ceva mai special . Nu mi-am mai trimis felicitari ca in copilarie ( vezi postul initial ) ci mi-am daruit un portal. Am devenit in pragul aniversarii ( nu spui a cata e ) portalist - adica un soi de bloger cu aspiratii generaliste. Am dat un alt fagas portalului  GiurgiulMeu.ro si sper ca acesta duce inainte. Eu oricum sunt mandru de el. E o noua realizare, o noua "creatie " asa cum spuneam in editorialul de lansare a acestui portal. De maine contorul se reseteaza si proiectele se numara din nou cu o singura cifra. Sunt deja in mintea mea cateva si sper sa se realizeze toate . E conditia ca altele ( urmatoarele ) sa-si faca aparitia. Si uite-asa, dau impresia ca sfidez timpul si vremurile si ca incerc sa fiu, asa cum spuneam intr-un interviu , "  un om anormal intr-o lume normala " . Cea mai adevarata confirmare ca sunt pe drumul bun mi-a dat-o chiar mama mea care,  stiindu-ma si auzind despre proiectele mele trecute si viitoare , a spus mai in gluma - mai in serios :  " Mama, tu trebuie sa-ti faci un control psihologic ! " .

DESPRE GOLICIUNE

         

            In acest spatiu neverosimil de timp pe care il numim viata, apar momente de asteptare pe care nimeni nu le poate evita. Sunt asemeni tunetelor intr-o noapte linistita. Sunt ciudate, imposibile, nelinistitoare si, mai presus de orice, indiferente de toti cei din jur. Poate ca acel momentul de asteptare este fulgurant sau poate eternamente prezent si doar reactivat? Cand apare, ne descoperim si ne contemplam asa cum suntem: goi. Constatand asta,  instinctiv facem asemenea Evei: ne acoperim cum si cu ce putem .Si astfel realizez ca de fapt  lupta unei vieti intregi se converteste in dorinta de a ne proteja contra propriei noastre goliciuni...

           In viata fiecaruia exista un spatiu pe care il umplem cu aerul propriei existente. Pentru unii acest spatiu se umple de cunoasterea lui Dumnezeu (oricare ar fi definitia sa), pentru altii se umple de culori, sentimente, amintiri si chiar  momente sublime..... Marile sentimente se nasc, (de fapt le nastem) si, aproape intotdeauna, vin insotite de durerile unei nasteri adevarate, desi ne produc multa fericire, pentru ca intuim inceputul unei noi vieti interioare, a unei noi etape existentiale, a  unei noi maniere de a percepe realitatea.

            Toti ne acoperim goliciunea. Invatam gresit ca goliciunea este doar sexuala. Am uitat insa strigatul primar, am uitat sa impreunam pielea cu golul sideral, uniti cu toate si separati de nimic. Prefer o viata fara un inger al melancoliei care sa te acopere, pentru ca goliciunea sa-mi fie permanenta, libera si celebra, pentru a nu fi obligat sa trec prin toate etapele machiajului corporal, pierzand ceea ce sunt cu adevarat in ochii celorlalti. Viata este o larga traiectorie a goliciunii catre goliciune. Traiasca goliciunea !

Intamplari intamplatoare

          In viata omului apar o multime de semne . Pe cele mai multe nu le luam in seama , o si mai putina parte din ele ,desi sunt " vazute " , sunt prost decodate asa ca duc spre fundaturi , esecuri sau spre nimic si doar cateva , foarte putinedealtfel,  sunt borna de plecare catre noi actiuni, viziuni , idei .
      
           Astazi , la 3 ani de cand am deschis acest blog  sub egida unei intrebari retorice dar si haioasa  " de n-as fi eu , oare s-ar fi gasit cineva sa fie ca mine ?  " ,  am intalnit aceeasi idee cu doar cateva cuvinte in plus si bineinteles cu o maiestrie evidenta a limbajului caci doar e spusa de Cioran :  "ce sunt , decat  o sansa in infinitele posibilitati de a nu fi fost ! " .  Ce-am inteles eu din aceasta intamplare intamplatoare ?  Am inteles ca traiesc si ca sunt viu si asta pentru ca gandesc . Deci nu sunt doar o vietuitoare si , regasindu-ma prin multitudinea de idei ale altora , prin apartenenta la acest univers de ganduri ,  traiesc deci gandesc ( adica si reciproca ) .

E Craciun ..., mi-e dor de Paste !

       E seara de ajun de Craciun . Toata lumea ne invita sa fim mai buni , sa daruim , sa fim veseli si fericiti . Peste tot e o altmosfera inaltatoare . Ce vom face insa peste 2 zile ? Ne vom reveni din starea de victime ale bombelor calorice ingurgitate, din valurile de lichide cu alcolemie crescuta , din lenea caracteristica, la starea dinainte si de dupa?  Adica vom inceta sa fim mai buni, mai veseli si mai fericiti . Vom fi noi . Vom reveni la statutul de normalitate care presupune pana si existenta unor motivatii pentru a fi oameni . Urmatoarea statie - sarbatoarea de Paste . Vine acusi , cam dupa Revelion. Vom fi mai buni , vom darui , vom fi iar veseli si fericiti in micul nostru univers. Apoi inapoi la angoasele sociale . Si uite-asa,  suntem cum ar trebui sa fim mereu, doar de doua ori pe an : de Craciun si de Paste .
      Imi doresc sa fie Craciun odata cu fiecare rasarit iar spre apusul fiecarei zi sa credem ca e Paste . Dar pana atunci va urez si eu  voua - tuturor copiilor  "de la un an la nouazeci si doi "  , din micul meu Univers , cu gandul la sunca afumata a mamei si mirosul de cozonaci din casa : sa fiti mai buni, mai veseli si mai fericiti din Craciun in Paste si din Paste in Craciun . Sunt sigur ca de Craciun si Paste veti sti singuri cum sa fiti.

Definitii consensuale

          Monotonie - atunci cand in fata si in spatele tau se intampla succesiv de prea mult timp aceeasi intamplare , acelasi decor , aceleasi elemente de sustinere a realitatii proprii .



           Melancolie - atunci cand atat sub picoarele tale cat si deasupra capului realitatile materiale nu conteaza sau conteaza prea mult generand intrebari retorice .





         Moarte - cand si sub picioare si deasupra capului si  in fata si in spate peisajul e acelasi .

In asteptarea zilei acelea

"În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.”

O autoare preferata si o poezie preferata ....

Ana Blandiana - Cuplu

Unii te vad numai pe tine,
Altii ma vad numai pe mine,
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.
Tu vezi numai luna,
Eu vad numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stam spate in spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sangele duce zvonuri
De la o inima la alta.
Cum esti?
Daca ridic bratul
Si-l intind mult inapoi,
Iti descopar clavicula dulce
Si, urcand, degetele iti ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc
Pana la sange gura.
Cum suntem?
Avem patru brate sa ne aparam,
Dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea
Si tu numai dusmanul din fata ta,
Avem patru picioare sa alergam,
Dar tu poti fugi numai in partea ta
Si eu numai in cealalta parte.
Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.



Suntem egali?
Vom muri deodata sau unul va purta,
Inca o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri intreg
Si va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiata de vecie,
Cat o cocoasa,
Cat un neg...
Oh, numai noi cunoastem dorul
De-a ne putea privi in ochi
Si-a intelege astfel totul,
Dar stam spate in spate,
Crescuti ca doua crengi
Si daca unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singura privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Insangerat, infrigurat,
Al celuilalt.

Noapte buna , voua pasarilor de pretutindeni !

"Tu insuti traiesti intr-o colivie, casa ta e o colivie, strada ta si tot orasul asta sunt o colivie… Unde crezi ca se termina zabrelele coliviei tale? Pamantul intreg, planeta noastra sunt, pentru noi, o colivie. Luna este si ea o colivie. Soarele este o colivie. Universul insusi este o colivie, tabarcita pe umerii infinitului…... Uita totul, nu te mai gandi la nimic, pentru ca, uite, e noapte. Pasarea ce-ti vorbeste esti tu, esti gandul tau. Iar tu esti colivia ei. Crezi ca aceasta colivie exista, dar te inseli. Gandul tau si-a faurit singur aceste gratii, atat de trainice, ca nu le poti deschide, pe care nici macar nu poti sa le vezi. Du-te acasa, lasa jos ceea ce crezi ca sunt niste colivii, nu mai gandi, mananca si dormi. Cand vei fi adormit, toate coliviile lumii se vor deschide si vom putea continua discutia. Deocamdata, noapte buna.."

Colindita nu-i mai multa ... ( partea a II a )

Probabil ca in zona din care provin obiceiurile de Craciun inca mai inseamna ceva . Caci altfel nu s-ar explica faptul ca si fratele meu , profesor la liceul din Comanesti impreuna cu cativa colegi profesori au pornit in preajma sarbatorilor trecute cu o serie de colinde cum facusem si eu acum doi ani . Cu atat mai emotionanta inregistrarea cu cat ea e facuta in casa parintilor mei si parerea de rau ca nu am putut fi cu ei . Urmariti si voi , macar din curiozitate inregistrarea , pentru mine inseamna mult mai mult .

Articol in Adevarul de seara local

Desi cu un titlu cam pompos si fara prea mare legatura cu realitatea , plus cateva inadvertente un articol al colegilor de la Adevarul de seara :

http://www.adevarul.ro/locale/giurgiu/Mugurel_Rosu-inventatorul_de_la_radio_0_412158835.html

Cine moare ?

CINE MOARE?

de PabloNeruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...

Scrisoare catre fiica mea ....

Am gasit acest text si, pentru ca nu am fost in stare de ceva similar (inca ) desi nici nu mi-am propus , il pun la dispozitia cititorului ca un memento la starea de a fi bun sau ca un exercitiu de bun sfatuitor , asa cum ii sta bine fiecarui parinte .

“Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună, – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi cei răi nu pot fi iubiţi, şi-al doilea,…al doilea…de! norocul şi celelalte “pere mălăieţe”, care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă, – când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi… Atâţi câţi merită…

A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora. Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singura mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

Aşa, Mimilică dragă, certă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: “Uitaţi-vă la mine!” Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă, a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.”

Te îmbrăţişează cu drag,
Al. Vlahuţă
Când ai împlinit şaptesprezece ani.”

Casa memorială Alexandru Vlahuţă din jud. Vrancea, localitatea Dragosloveni, comuna Dumbraveni.

Barca pneumatica cu vela

Dintr-o barca Intex Seahawk3 de 2.9m si 4 locuri am realizat un mic velier. Din tego am decupat doua aripioare (leeboards) care mentin directia la viraje si care ajuta la stabilitate in cazul aparitiei momentului de rasturnare , cate una pe fiecare parte a barcii :



Acestea vin fixate la cepetele unui profil de lemn de 80x40 care este fixat transversal de suporturile de vasle ale barcii :



Perpendicular pe acesta un alt profil de 80x40 , longitudinal sustine suportul de catarg facut dintr-o teava cu talpa , egala cu diametrul interior al catargului.


Catargul este modular , din trei bucuati , din duraluminiu. Vela este din polyester de 55 sf ( square feets ) adica 5,1 mp cu sistem de rotire in jurul catargului. Stilul de catarg este lug-rig , care permite cu un catarg mic ( 2m ) obtinerea unei inaltimi efective mult mai mari prin pozitionarea velei ca in poza :


In partea dinspre pupa a barcii(partea din spate) inca un profil de lemn fixat in celelalte suporturi de vasle asigura fixarea carmei/carmelor cum era in modelul initial. Am constatat in practica ca forta acestora este mica , datorita suprafetei mici de contact cu apa , comparativ cu momentul general de vela , asa ca , am inlocuit act sistem cu o carma clasica fixate pe un suport special facut pentru ea. Iata cum era initial sistemul de carmire :



Ulterior am facut carma traditionala din doua parti mobile fixata pe suportul care poate fi folosit si ca suport pentru motor :

\








Tot "bagajul" arata ca in poza :




Iata si alte poze de la lansarea la apa :

Proiectul eoliana verticala

Dupa un an de la realizarea primului proiect de eoliana orizontala , am inceput un alt tip de eoliana verticala de aceasta data. Mai mult experimentala pentru a vedea diferentele fata de modelul orizontal . Eoliana realizare este de tip Lentz 2 , cu e pale , dimensiunea ansamblululu fiind de 2m x 2m .
Am inceput prin confectionarea scheletelor de pale realizate din placaj tego de 13mm si traverse de brad imbinate prin lipire




Capacele palelor , trei pentru fiecare pala in parte au fost debitate anterior si trasate pentru includerea lor in unghiul de incidenta dorit in intregul ansamblu :



Dupa ce au fost lipite intre ele , supra fata activa a fost acoperita cu tabla galvanizata de 2mm :





Intreg ansamblul de trei elice este sustinut intr-un cadru realizat dintr-un profil de 300 x 20 , axul central pe care sunt fixate elicele rotindu-se in lagarele sustinute de doi rulmenti :


















Iata si un mic filmuletz realizat la probele in vant :

http://www.youtube.com/watch?v=QKHRJ5CwwfI


Concluziile finale sunt :
- cuplul (forta) acestui tip de eoliana sunt evident mai mare decat la cea orizontala ceea ce ma face sa ma gandesc la folosirea ei pentru angrenarea unei pompe de de apa ;
- porneste la viteze destul de mici ale vantului si la directii diferite ale acestuia ;
- e necesar un amplasament si o ancorare mult mai solida a angrenajului ;
- problema iesirii din vant ar fi critica;

Un altfel de Mos Craciun care-mi place

Urare ...

Tot ce e mai bun pentru voi, atâţia ani cât vă pricepeţi să-i toarceţi din fuiorul vietii . Să aveţi parte de foc în cămin din lemne de rasinoase , să vi se împlinească şi dorinţele cele mai ascunse , să vă bulgăriţi cu zăpadă şi să vă daţi cu patinele pe lacul inghetat , să aveţi haine de casă şi papuci cu muţunaşi la vârf, să mâncaţi tot ce e în farfurie fără să faceţi mofturi ca să vă meritaţi apoi cea mai mare felie de tort (eventual cea cu cireasa ), să nu vă bodogănească nimeni, să iubiţi si să fiţi iubiţi, să vă priviţi în oglindă şi să spuneţi, vaaaai, cât sunt de frumoasă/frumos, sa aveti sansa de a aranja o suvita rebela a celui/celei dragi , să nu răciţi când staţi la cozi, să nu aşteptaţi să vă vină rândul, să vă permiteţi să leneviţi, să nu vă înţepeniţi din mijloc, să primiţi daruri multe de Crăciun învelite în splendide hârtii colorate şi metalizate, să vă placă şi să păstraţi panglicile cu care-au fost legate, să nu vă dezamăgească prietenii, să aveţi întotdeauna un buzunăraş secret în care să vă ascundeţi mărunţişurile, să fiţi parte din cel ce dăruieşte cui vă primeşte–n dar, să vă imaginaţi lumea prin proprii voştri ochi, să coloraţi o carte de colorat cu mâna voastră chiar dac aaveti 52 de ani, sa atingeti lemnul scorojit al unei prispe , să atingeţi mătăsuri fine în aşa fel încât să nu vă alunece printre degete, să nu vă dea cafeaua în foc, să vedeţi steluţe aurii după primul pahar de şampanie, sa spuneţi ce gândiţi mai ales atunci când nu aveţi dreptate, să vă fie milă de câini, să le fie şi lor drag de voi, sa nu uitati sa aruncati spre vazduh gargarita de pe degetul vostru , sa culegeti papadii coapte si sa suflati raspandind parasute in vant, să aveţi răbdare să priviţi până la capăt telejurnalul, sa radeti la bancurile haioase primite pe mail , sa va miscati degetele de la picioare in apa mica a unui rau de munte si sa va inchipuiti astfel ca inotati in oceanul Pacific, sa prindeti "noroace" ce zboara prin vazduh si sa le bagati in san neuitand sa le scuipati mai intai , sa priviti soarele chioras pe deasupra ramei de ochelari , sa simtiti picaturile de ploaie cum se leaga in barba , să vă minunaţi de cer si de forma norilor ce defileaza pe el , să dormiţi bine şi să nu vi se facă sete noaptea, sa nu vă doară dinţii, să înţelegeţi schemele complicate fără să fiţi nevoiţi sa le tociţi din cărţi, să nu fiţi alergici, să nu vi se ridice monumente în parc, să nu vă înţepe bondarii, să existe cel puţin un prieten căruia să îi scrieţi pe hârtie o scrisoare frumoasă şi să primiţi scrisori, să faceţi paşi înapoi doar ca să aveţi elan să săriţi înainte, să nu vă acoperiţi gropile cu paie, să călătoriţi cu maşina, să călătoriţi cu trenul, sa călătoriţi cu avionul până în sat, unde să vă cocoţaţi pe o căpiţă în car, să vă bucuraţi de lucruri mărunţele, să grijiţi de flori şi să nu uitaţi să le udaţi, să nu cădeţi de pe înălţimi, sa nu vi se strice oala sub presiune ca să vă nenorocească apoi cumva tavanul, să folosiţi cel puţin odată în viaţă un creion colorat, un ac de siguranţă şi o sfoară ca să aveţi ce înnoda şi dezlega, să nu vi se taie curentul, să nu vi se taie nici maioneza, să vă ştiţi îmbrăca frumos, să aveţi gânduri, batiste si aşternuturi curate, să nu vă certaţi cu vecinii, să nu vă ocupe nimeni locul de parcare, să nu faceţi greşeli de exprimare, să puteţi vorbi limpede în grai românesc, să nu gândiţi prăpăstios, să nu vă împiedicaţi de nimicuri, să aveţi totdeauna un plan de bătălie şi unul de luptă, să nu rămâneţi blocaţi în lift sau în trafic, să nu obosiţi când săriţi coarda, să nu strigaţi crezând ca nu vă aude nimeni, să nu râdeţi până ce nu vi se oferă momentul, să aveţi bani în pungă, apă proaspătă , fir întins si vant in pupa !

Despre oameni adevarati

        Oamenii adevarati ii pastrezi in suflet , asa cum au reusit sa se cuibareasca acolo.Nu de multe ori fetele cad, dispar  bizar, sau chiar  mor si orice scrutare in memorie nu reuseste sa aduca o proiectie carnala a celuilalt. Insa senzatiile raman  si ele sunt cele care dainuie , pentru ca atunci cand au fost create au atins atat de multe puncte sensibile care au determinat la o astfel de amintire .

      Mi-ar placea sa stiu ca pot ramane astfel in mintea multor oameni , prin cuvintele pe care le-am spus , prin lucuruile pe care le-am facut impreuna , prin clipele pe care le-am trait impreuna si poate prin locul mic si stingher pe care l-am cules in sufletul lor mare. Ar fi singura si cu adevarat valoroasa mea mostenire pe acest pamant , cea pe care, odata facuta, greu poate cineva/altcineva s-o mai distruga .Multe alte chestii materiale dispar , se strica , insa atunci cand fiecare din noi plecam in excursia vesniciei , luam cu noi in spiritualitatea universala si bucatica din cel cu care ne-am incarcat. Probabil din acestea ne renastem undeva acolo , atat de intregi cat am reusit sa "plantam" si apoi sa "culegem " acele mici bucati din noi in fiecare din ceilalti .Si poate asa se explica  acel sentiment de deja-vu la intalnirea cu un om care seamana cu transparenta si fulguranta rememorare a unui mic crampei din anterioara gazduire in locasul sfant al unui suflet trecut si apoi si el candva renascut in altcineva.